E doispe noaptea, sunt acasa, beau o bere ungureasca si ma bate gandu sa scriu…..si scriu. Ma intreb de cateva zile de ce daca tac, sunt luat de fraier? de ce daca nu arat ca iubesc inseamna ca nu iubesc? de ce daca nu scriu, inseamna ca nu ascult, sau nu inteleg, sau nu ma intereseaza? de ce daca nu ma duc la cursuri inseamna ca nu ma doare de scoala, ca sunt un vagabond, un pierde-vara? de ce daca ma implic in ceva ce imi place, inseamna ca pierd vremea? Atatia “de ce?” in capul meu, ca m-am hotarat sa caut raspunsuri, cel putin un raspuns..
Gata cu intrebarile…le-am pus pe ici , pe colo, la diferite genuri de persoane cu diferite caractere, conceptii si capacitati de analiza. Si toti mi-au dat acelasi raspuns “pentru ca asa e viata”. M-au bagat mai tare in ceata…si n-am iesit de acolo, pana cand cineva foarte drag mie mi-a spus ca asta nu e un raspuns si mi-a dat un raspuns la o intrebare gen “de ce?” si mi-a crescut sufletul vazand ca exista oameni care pot si vor sa dea un raspuns si ca exista oameni care gandesc, simt si comunica.
Mai am o intrebare, pentru ceilalti, diferiti de persoana draga mie….”De ce nu intelegeti ca aparentele inseala?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu