gradina de langa casa

Cultura Galbenelelor

Galbenelele
Galbenelele sunt plante medicinale cunoscute din vechime (sec XII), fiind cultivate si in scopuri ornamentale.
Acestea contin substante minerale 10%, ulei volatil 0,2%, soponozida triterpenica, acid glicuronic, glucoza si galactoza.
Galbenelele sunt plante anuale sau bienale cu radacina pivotanta lunga de cca. 20 cm si grosa pana la 1 cm.
Tulpina este erecta, inalta de 40-80 cm, cu 5-25 de ramificatii, foliata pana la inflorectente, pubescenta.
Frunzele sunt alterne, sesile, intregi, pubescente sau glabere.
Inflorescentele sunt antodii terminale (20-50 pe o tufa) formate din flori lingulae periferice, de culoare portocalie si din flori centrale sterile, tubuloase, galbene- portocalii.
Fructele sunt achene. Greutatea a 1000 seminte este de 8-15 g, iar intr-un gram intra cca 100-150 seminte. Planta prezinta un miros balsamic puternic.
I . 2 . Raspandire
Originara din regiunile mediteraneene si vestul Asiei, specia s-a raspandit aproape in toata Europa ca planta ornamentala. In Romania se cultiva in toate zonele agricole.
I . 3 . Particularitati si cerinte biologice
Galbenelele rasar dupa 6-12 zile de la semanat. Dupa 20-25 zile de la rasarire apar butoni florali, dupa 38-50 zile incepe infloritul, iar dupa 60-75 zile incep sa se matureze semintele.
Indepartarea sistematica a inflorescentelor conditioneaza abundenta infloritului, care ia sfarsit odata cu perioada de vegetatie.
Temperatura
Galbenelele au cerinte moderate fata de temperatura. Semintele germineaza foarte bine la temperatura de 20-30 C dar pot germina si la temperaturi mai scazute. Plantele sunt rezistente la ingheturi trecatoare de -2 C, -4 C.
Apa
Galbenelele nu au pretentii ridicate fata de apa, insa in anii cu precipitatii reduse si pe soluri cu textura usoara slab aprovizionata cu apa, irigarea este necesara.
Lumina
Plantele au pretentii moderate fata de lumina.
Solul
Se dezvolta bine pe toate tipurile de sol, chiar si pe cele mlastinoase, dar productia de inflorescente este mai mare pe solurile mai fertile, afanate, cu umiditatea suficienta, care se incalzescz usor

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A GALBENELELOR

II . 1 . Locul in ansolament
Galbenelele nu sunt pretentioase fata de planta premergatoare. Sunt de preferat insa culturile prasitoare, borceagul sau leguminoasele pentru boabe, care lasa terenul afanat si curat de buruieni.
Nu se recomanda monocultura pentru a preveni atacul bolilor si daunatorilor.
Galbenelele nu vor reveni pe acelasi teren mai devreme de 4-5 ani.
II . 2 . Fertilizarea
S-a constatat ca galbenelele reactioneaza pozitiv la aplicarea ingrasamintelor.
Aplicate separat in cadrul agrofonfului ingrasamintele cu azot si potasiu nu au asigurat sporuri semnificative de productie. In schimb administrarea in combinatie a 45 kg azot/ha si 45 kg potasiu/ha a contribuit la obtinerea unui spor de 3 - 4 g/ha inflorescente uscate.
Ingrasamintele cu fosfor in doze progresive de la 0 la 80 kg P2O5 au avut o influenta pozitiva asupra productiei.
Sporul cel mai mare, de 5 - 6 g/ha s-a obtinut la doza maxima de 80 kg P2O5/ha pe agrofondul N45K45. Se recomanda ca administrarea ingrasamintelor minerale sa se faca in urmatoarele doze: P2O5 60-80 kg/ha, N 45 kg/ha si K2O 45 kg/ha.
Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica tamna, sub aratura iar cele cu azot, primavara devreme. Administrarea gunoiului de grajd in cantitate de 30-40 t/ha sporeste considerabil productia de inflorescente.
II . 3 . Pregatirea solului
Dupa recoltarea plantei premergatoare se executa aratura adanca la 22-25 cm, cu plugul in agregat cu grapa stelata. Pana toamna solul se mentine curat de buruieni prin lucrari repetate cu discul.
Daca terenul este eliberat mai devreme de catre planta premergatoare si starea de umiditate a solului nu permite efectuarea araturii de baza, se executa mai intai o lucrare superficiala cu grapa cu discuri, urmand ca aratura sa se faca in momentul cand solul are umiditate suficienta.
Primavara devreme se pregateste patul germinativ bine afanat, nivelat si maruntit, folosind combinatorul sau grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti reglabili.
II . 4 . Modul de inmultire
Galbenelele se inmultesc prin seminte.
II . 5 . Epoca de semanat
Se seamana primavara devreme in luna martie. Unii autori indica si alte epoci, la intervale de 2 saptamani, pentru recoltarea in mod esalonat, sau in lunile iunie - iulie.
II . 6 . Distanta si adancimea de semanat
Distanta de semanat este de 50 cm intre randuri, iar adancimea de 2-3 cm.
Pe suprafetele mici semanatul se poate efectua manual, in cuiburi, la distanta de 50 cm intre randuri si la 20 cm intre cuiburi pe rand cu 2-3 seminte la cuib.
II . 7 . Norma de samanta
Pentru semanat se folosesc 6-8 kg/ha. Puritatea fizica a semintelor din clasele 1 sau 2 trebuie sa fie minim 95-85 %, iar germinatia de minimum 85-70 %.
Semanatul galbenelelor se efectueaza cu semanatoarea la care distribuitoarele se regleaza pentru a nu sparge semintele ce au forme si dimensiuni diferite.
II . 8 . Lucrarile de intretinere
Imediat dupa ce plantele au rasarit se executa prima prasila intre randuri, spargandu-se crusta si distrugandu-se buruienile. Prasila urmatoare se executa la 2 saptamani dupa prima.
Prasilele mecanice intre randuri si manuale pe rand se executa de cate ori este necesar in cursul perioadei de vegetatie mai ales dupa 2-3 recoltari.
Combaterea buruienilor se poate realiza si prin folosirea erbicidelor. In culturile de galbenele buruienile pot fi combatute eficient cu erbicidele Treflan 4 l/ha si venzar 1kg/ha. Cele 2 erbicide se aplica impreuna, inainte de semanat, si se incorporeaza imediat in sol la adancimea de 6-8 cm.
In loturile de producere de samanta, izolate in spatiu, se executa in plus lucrarile speciale de purificare, care constau in indepartarea din lan a tuturor exemplarelor netipice soiului cultivat, slab dezvoltate, cu inflorescente simple si de culoare deschisa. Se vor mentine numai plantele sanatoase, cu inflorescente cat mai inalte, de culoare portocalie intens.
Irigarea culturilor de galbenele influenteaza pozitiv nivelul productiei de inflorescente.
II . 9 . Boli, daunatori, combatere
In culturile de galbenele apare cu frecventa mai mare fainarea, produsa de ciuperca Sphaerotheca fuliginea. Aceasta formeaza pe frunze si tulpini o pasla fina, albicioasa cenusie, dispusa sub forma de pete ce pot acoperi uneori limbul frunzelor
in intregime. Mai tarziu acest invelis devine pulverulent.
Alta boala mai putin frecventa este patarea bruna a frunzelor produsa de ciuperca Entyloma colendulae de bary, care se manifesta sub forma de pete la inceput de culoare galbena-verzuie, apoi bruna. Plantele puternic atacate raman desfrunzite.
Patarea cenusie a frunzelor este produsa de cercospora calendulae sacc. Atacul se manifesta prin aparitia pe ambele fete ale frunzelor a unor pete circulare, de culoare cenusie, inconjurate de o dunga galbena-verzuie. Pentru prevenirea bolilor mentionate se vor lua masuri de respectare a igienei culturale.
Dintre daunatori s-au depistat in materia prima vegetala depozitatat insectele Ptinus fur L. si Atropus pulsotorium l.
II . 10 . Recoltarea
Recoltarea se executa cand s-au deschis primele 2-3 randuri de flori ligulate, incepand cu luna iunie si continuand pana in octombrie. Recoltarea se face pe timp insorit, de indata ce s-a ridicat roua pana seara.
Semintele se recolteaza la maturitatea deplina, cand au un aspect cafeniu si se desprind cu usurinta din inflorescenta. Florile ligulate si antodiile se culeg manual in cosuri, la inceput la intervale de 2-3 zile apoi mai rar. Cu cat se recolteaza mai regulat, cu atat plantele formeaza mai multe inflorescente.
De pe un hectar se realizeaza productii medii de 15-30 g flori ligulate in stare proaspata sau 40-90 g inflorescente proaspete.
Din loturile destinate producerii materialului de inmultire, care se recolteaza cu combina sau manual cu secera, se pot obtine productii medii de 6-8 g seminte/ha.

PRELUCRAREA MATERIEI PRIME

III . 1 . Uscarea
Inflorescentele si florile ligulate proaspat recoltate nu se patreaza in gramezi, deoarece se incing si isi pierd culoarea. Dupa cel mult 3-4 h de la recoltare, florile ligulate si antodiile se usuca la umbra, in incaperi curate si uscate, pe rame, site, hartie, in straturi subtiri care se intorc des.
Uscarea se poate realiza si in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 C, dupa ce, in prealabil, florile au fost uscate la umbra 2-3 zile. Florile ligulate se pot usca si la soare, doarece ele nu se decoloreaza in 4-5 h, cat tine timpul de uscare.
Inflorescentele isi pierd insa culoarea portocalie, se albesc in timpul uscarii pentru ca au nevoie de 1-2 zile pana la uscarea completa. Florile uscate in conditii bune trebuie sa-si mentina culoarea naturala. Randamentul de uscare este de 8-10 : 1 pentru florile lingulate, 7-8 : 1 pentru inflorescente si 5 : 1 pentru herba.
Productia medie de flori ligulate uscate este de 2-3 g/ha, iar de antodii intregi de 6-11 g/ha.
III . 2 . Ambalarea, pastrarea
Imediat dupa uscare, florile ligulate uscate si inflorescentele se ambaleaza in lazi, captusite cu hartie, pentru a se evita decolorarea lor. Pastrarea pana in momentul livrarii are loc in incaperi intunecoase, curate, uscate si bine aerisite.

UTILIZAREA GALBENELELOR IN TRATATREA DIFERITELOR AFECTIUNI

Recomandari majore: gastrita hiperacida, ulcer gastroduodenal
Alte recomandari:
Intern: - diskinezii biliare
- colecistopatii
- dismenoree
Cosmetica: -tenuri uscate
Extern: - trichomonoza vaginala
- plagi
- ulceratii
- degeraturi
- eczeme
Mod de administrare:
Intern:
-infuzie (1-1/2 lingurite la cana), 2-3 cani pe zi, intre mese pentru ulcer si gastrite
-tinctura (20 g macerate 8 zile in 100 ml alcool), de 3 ori pe zi, cate 30 picaturi
Extern:
- bai, cataplasme cu infuzie sau tinctura diluata cu apa 1/10
- spalaturi vaginale cu infuzie
Intra in formula ceaiurilor gastric 1 si 2 si gastric cicatrizant.

Capitolul V : BIBLIOGRAFIE

-Gedeon k, et al, 1954, Pharmazic, 9
-Ivan V. et al, 1980, Herlea Kom, 2
-Roventa I, Popa Z, Pascu, 1974, Tehnologia culturii speciei Calendula officinalis L-soiurile”Gigant Pacific” si Ball’s Masterprice, Red. Centrocoop, Bucuresti
-Emil Paun, Aurel Mihalea, Anela Dumitrescu, Maria Verzea, Oltea Cosocariu, Tratat de plante medicinale si aromatice cultivate, vol I, Ed Academiei R. S. R. , Bucuresti, 1986
-Florentin Craciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan, Ghidul plantelor medicinale uzuale, Bucuresti, 1988
-Coiciu E, Racz G-Plante medicinale si aromatice, Ed. Academiei, Bucuresti, 1962
-Craciun Fl, Bojor O, Alexan M-Farmacia naturii, vol I-II, ed Ceres, Bucuresti, 1976-1977
-Dobrescu D-Farmacoterapia, Ed. Medicala, Bucuresti, 1981.