| Aloe - o istorie care se repeta .... |
Cîteva date importante din îndelungata istorie medicala a plantei Aloe Vera între anii 333 î.d.H. - 1900 d.H. De la descoperirea plantei aloe în urma cu mii de ani, planta a fost folosita cu succes în scopuri terapeutice. Efectele plantei erau cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni în Est, greci si romani în Europa, pâna la popoarele de pe continentul african si subcontinentul indian. Planta era raspândita în Asia si zona Pacificului, regasindu-se si în folclorul japonez, filipinez si hawaiian. Va oferim în continuare câteva date importante din îndelungata istorie medicala a plantei aloe. 333 î.d.H. În antichitate planta a fost considerata atât de importanta, încât Aristotel l-a sfatuit pe Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari de aloe de acolo, aloe fiind folosita la tratarea ranilor soldatilor. Însusi Alexandru cel Mare a fost ranit de o sageata si vindecat de catre un preot care a folosit gel stors din frunzele plantei de aloe. 1000 - 1300 d.H. Planta uscata devine un medicament de raspândire larga în toata Europa. 1300 - 1500. Planta prelucrata uscata intra în medicina engleza pe post de laxativ si ca un tratament al bolilor si ranilor exterioare. Planta uscata se importa din Africa, mai ales de pe insula Socotra. Printre multe minunatii mentionate de Marco Polo în urma calatoriilor sale în Orient se afla si descrierea numeroaselor aplicatii terapeutice ale plantei de aloe vera. 1500 - 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale aztece se afla aloe vera, cunoscuta ca un agent curativ de mare efect. Cultivata apoi în vecinatatea bisericilor catolice, a fost folosita intens de misionari si populatie ca un medicament universal, mai ales în regiunea insulelor Caraibe, America de Sud si Centrala. 1600 - 1700. Fermierii spanioli si olandezi au întemeiat primele plantatii comerciale pe insulele Barbados si Curaçao. O solutie obtinuta prin fierberea frunzelor de aloe se exporta în principal în Europa. 1700 - 1900. Carl Von Linné în 1720 foloseste pentru prima data denumirea de aloe Vera Linné pentru descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte me-dicale în toata lumea, descriind varietatea aplicatiilor aloei în diferite tratamente. În 1820 Aloe Vera a fost amintita oficial ca laxativ si protector al pielii în lucrarea United States Pharmacopoeia (U.S.P.). 1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultiva pe scara larga în regiunile calde. Frunza proaspata sau deshidratata se vinde pentru tratarea ranilor si afectiunilor pielii, incluzând ulcerul, arsurile, dermatita si altele. În 1912 colonelul H.W.Johnston fondeaza prima plantatie comerciala americana de aloe în Florida. Proprietăţile terapeutice ale Aloei VeraActualitate - www.copilul.ro(citeste alte articole de acelasi autor ») Aloe Vera se poate folosi la următoarele afecţiuni : abcese, aciditate stomacală, afecţiuni oculare, afecţiuni intestinale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ale gurii, afecţiuni hepatice, alcoolism, alergie, angina, anorexie, arsuri, artrite, astm bronhic, atonie, boli de nervi, bronşite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colită, constipaţie, cefalee, diabet, dureri de stomac, dureri diverse, dispepsie, eczeme, edeme, fisuri anale, gangrenă, herpes genital, hemoroizi (extern), hipertensiune arterială, inflamaţii, mastoidită, neurastenie, obezitate, prostată, regenerarea ţesuturilor, răni vechi sau supurate, reumatism, renale, paralizii, tromboflebită, tuberculoză pulmonară, tăieturi, tuse, ulcere la picioare, ulcer stomacal sau duodenal, viermi intestinali, viroze respiratorii, varice. Mod de preparare : Plantele de aloe se ţin fără apă şi la întuneric o perioadă de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee: - Se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri. - Se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful. Din ambele se poate face o tinctură. Se pune o parte de plantă şi 5 părţi de alcool de 70°. Se ţine timp de 15 zile, după care se filtrează, iar lichidul obţinut se pune în sticle de capacitate mică, ermetic închise. Se preferă sticlele de culoare închisă. Se ţine la rece. Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseşte reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi îndepărtat. Planta proaspată se va folosi doar la aplicaţii externe. Se taie în felii punându-se partea tăiată pe rană sau pe piele. Proprietăţi: digestiv 5-15 picături, înainte de mese diluate în ceai. Aloe ca purgativ:1 linguriţă de tinctură luată cu 100 l apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali. Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele. Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în decursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi, ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe. Unii le interzic categoric. Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat. Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite. Femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în lapte. Administrare: - Un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu. - Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi inainte de mese. - Se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu este vorba şi despre diabet. - Praf se presară pe răni externe. - Praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime. - Tinctura- se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune în sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din planta proaspătă tot în acest fel. - Planta proaspată se taie şi se pune cu tăietura pe rană. Aloe ca purgativ- o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă dupa 8-12 ore, rar dupa 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinată local în pereţii inte |
